Vulvovaginita Micotică, Colpita Micotică sau Candidoza Vaginală
Ce este Vulvovaginita Micotică, sau Colpita Micotică
Vulvovaginita micotică este o infecție comună a vaginului și vulvei determinată de diferite specii de fungi ( ciupercă ). Este o infecție a vârstei fertile, direct dependentă de secreția de hormoni sexuali, apărând izolat la fetițele în prepubertate și la femeile în postmenopauză.
Aproximativ 75% din femeile adulte prezintă în timpul vieții cel puțin un episod de micoză. 30% din femei prezintă în flora vaginală tulpini de Candida, fără ca acestea să aibă vreun simptom sau semn de boală. În aceste situații se consideră că aceasta face parte din flora vaginală normală.
Micoza în sarcină are o incidență mai mare decât la femeia ne-gravidă din cauza modificărilor fiziologice ce se produc în timpul sarcinii. Micoza nu influențează negativ evoluția sarcinii, nu determină naștere prematură, întârziere de creștere intrauterină, ruptură prematură de membrane, sau complicații neonatale.
Căi de Transmitere
Marea majoritatea a infecțiilor sunt determinate de genul Candida Albicans care în 25% din cazuri face parte din flora vaginală și gastrointestinală normală, tratamentul nefiind necesar dacă pacienta nu are simptomatologie clinică. Sunt și alte specii, non-albicans, rezistente la tratamentele uzuale, rezistență care apare în majoritatea cazurilor din cauza automedicației pacientelor.
Transmiterea pe cale sexuală intră în discuție doar în cazul infecțiilor recurente. Alte căi de transmitere sunt:
- toaleta incorectă, mâini murdare
- autoinoculare din regiunea ano-rectală, imunitate scăzută
- utilizarea contraceptivelor orale, prezervativelor, antibioticelor
- sarcina, menstruația, folosirea tampoanelor zilnice, a lenjeriei care nu este din bumbac, sau lenjerie foarte strâmtă;
- dușuri și sprayuri intravaginale
Diagnostic
Diagnosticul clinic de cele mai multe ori nu necesită confirmare de laborator decât în cazul micozelor recidivante, rezistente la tratament.
Simptome
Pacientele prezintă mâncărimi vaginale intense ( prurit ), secreție vaginală albă, cremoasă, usturime la micțiune, dureri la contactul sexual.
Micoza cronică, recidivantă ( mai mult de 4 episoade /an ) se caracterizează prin:
- senzație de arsură permanentă, extrem de neplăcută premenstrual - atenuată în timpul menstrei
- senzație de arsură sau durere post contact sexual
- dispareunie - durere la contactul sexual
- disurie - durere la micțiune
Tratament
Tratamentul se va face cu topice locale ( ovule și unguente ) sau cu tablete orale. Se recomandă evitarea factorilor de risc, evitarea automedicației, tratamentelor profilactice cu antimicotice și chiar testarea la deficitul de biotinidază.
În sarcină este contraindicat tratamentul oral, cel local fiind recomandat încă din primul trimestru.
Pentru pacientele mele prefer un tratament care:
- este ușor de administrat, eficace în administrare de scurtă durată
- înlătură simptomele imediat
- este lipsit de efecte secundare locale sau generale
- se poate administra și în sarcină
- previne recurențele ( apariția repetată )
- nu alterează flora vaginală normală
- are un spectru larg de acțiune
- este accesibil din punct de vedere al prețului