Inseminarea Artificială
Ce este inseminarea intrauterină?
Inseminarea intrauterină presupune introducerea spermei direct în uter, printr-un tub de plastic foarte subțire, doctorul mărind astfel șansele fecundării ovulului cu spermatozoidul.
Când este utilă inseminarea intrauterină?
Aceasta este utilă când:
- Partenerul feminin are o problemă la nivelul mucusului colului uterin ( sunt prezenți anticorpi anti-spermatici ) - cu ajutorul inseminării artificiale, sperma este depusă direct în uter, trecând astfel de bariera colului.
- Partenerul masculin produce anticorpi împotriva propriilor spermatozoizi - astfel prin inseminare sperma neafectată de prezența anticorpilor este separată în laborator și apoi utilizată.
- Partenerul masculin nu poate ejacula în vaginul partenerei.
- Partenerul masculin are o afectare a numărului sau a mobilității spermatozoizilor.
- Partenerul masculin suferă de ejaculare retrogradă - sperma ajunge din veziculele seminale în vezica urinară în loc să fie eliminate în afară.
- Există o infertilitate inexplicabilă - în aceste cazuri, inseminarea artificială îmbunătățește șansele de concepție.
- Partenerii sunt despărțiți perioade lungi de timp sau nu pot avea relații intime în perioada de fertilitate lunară maximă - în aceste cazuri, sperma poate fi înghețată, stocată și utilizată pentru inseminare când partenerul masculin lipsește.
Cum se realizează inseminarea artificială?
Sperma se separă în laborator de fluidul seminal, se pregătește cu medii speciale, apoi se injectează printr-un cateter fin, direct în cavitatea uterină. Nu este indicat a se introduce sperma nepreparată direct în uter, deoarece conține prostaglandine precum și alte elemente ce pot declanșa crampe abdominale severe precum și infecții intrauterine.
Când se realizează inseminarea artificială?
Momentul este foarte important și trebuie ales în perioada de maximă fertilitate, când ovulul se află în trompa uterină. Poate fi determinat prin examene ecografice repetate sau teste de ovulație. O clinică bună este aceea care oferă acest serviciu timp de 7 zile pe săptămână, pentru că există o șansă din 7 ca momentul ovulator să apară duminica.
Inseminarea artificială va fi efectuată în timpul ovulației sau imediat după. Mostra de spermă se obține prin masturbare, de preferat în clinică, după cel puțin 3 zile de abstinență sexuală, pentru a obține un număr optim de spermatozoizi. Pentru partenerii care au dificultăți în emisia spermei la un anumit timp, există posibilitatea înghețării unei probe anterioare și utilizarea acesteia. Pot fi utilizate medicamente stimulatoare ale erecției în scopul obținerii mostrei de spermă.
Nu există restricții de repaus la pat după procedură. Unii medici repetă procedura după 24 de ore. Noi încurajăm cuplul să aibă relații intime în noaptea de după inseminare și pentru următoarele 2 -3 zile, în scopul creșterii șansei de concepție.
Care este rata de succes a inseminării artificiale?
Rata de succes a inseminării depinde de anumiți factori. Pentru început, cauza infertilității este foarte importantă. De exemplu, bărbații cu spermă de bună calitate care nu pot avea, din diverse motive relații intime, au mai multe șanse de succes în obținerea unei sarcini, în comparație cu pacienții cu spermograma modificată. De asemenea, factorii feminini ai infertilității joacă un rol important: pacientele peste 35 ani au șanse relativ reduse de concepție prin această metodă, acestea fiind de 10 - 15% pe încercare. Trebuie menționat faptul că rata naturală de concepție lunară a unui cuplu fără probleme de fertilitate este cuprinsă între 15 - 25%. Dacă după 4 încercări de Inseminare Artificială nu apare sarcina, reproducerea asistată ar putea fi luată în calcul.
Care sunt riscurile inseminării artificiale?
Riscul major este reprezentat de posibilitatea apariției sarcinii multiple, în condițiile în care pacientele primesc tratament de stimulare ovariană. Acest risc este chiar mai mare comparativ cu tratamentul de fertilizare in vitro. În cazul în care se dezvoltă prea mulți foliculi în urma tratamentului de stimulare ovariană, inseminarea uterină poate fi evitată. În aceste circumstanțe, când un număr mare de foliculi se dezvoltă, ciclul de tratament poate fi convertit într-un ciclu de fertilizare in vitro, metodă cu un raport bun cost-eficiență, având în vedere numărul mare de ovocite ce s-ar putea recolta.
Centrele care oferă acest tip de tratament ( inseminare artificială ), de regulă pot monitoriza pacientele, hormonal și ecografic.
Alt mare risc al inseminării artificiale este acela că medicii repetă la nesfârșit această metodă în lipsa unei alternative ( fertilizare in vitro ). Acest lucru poate crea frustrare cuplului precum și pierderea încrederii în serviciile medicale oferite.
O problemă comună a acestei tehnici este faptul că medicii o practică în prezența unui număr mic de spermatozoizi în ejaculat. În ciuda concentrării spermei, șansele de succes sunt relativ mici, în aceste cazuri fertilizarea in vitro cu metoda ICSI fiind de preferat.